Pria, Sălaj

Agrement

Drumetie, Natura, Istorie, Cultura, Traditie, Legende, Rural

Informații Geografice

Accesibilitate

Specifică o localitate de pornire și afișează harta rutieră spre Pria, Sălaj.

( hartă rutieră )

Obiectivul turistic se afla
în oraș mic/sat ușor accesibil (autobuz, tren, etc.)

Descriere

Pria (in maghiara: Perje) este o localitate in comuna Cizer, judetul Salaj, Transilvania, Romania. Localitatea a fost atestata documentar pentru prima data in anul 1481 insa vechimea ei poate fi mult mai mare.

1.Asezare
Satul Pria http://www.cjsj.ro/localitati/cizer.html este situat la limita sud-vestica a judetului Salaj cu judetul Cluj, pe cursul superior al vaii Priei, la poalele nord-vestice ale Muntilor Mesesului, in bazinul hidrografic al Crasnei, la 37 km distanta de municipiul Zalau.

2.Economie
Economia asezarii este una predominant agricola, bazata pe cultura plantelor si cresterea animalelor.

3.Istorie
Vatra satului este adunata pe Valea Priei. Pe vale, la intrarea si iesirea din sat este marcata cate o moara. Pe deal, pe malul stang, sta vechea biserica de lemn. La sud de sat domina Magura Priei.

Trecutul indepartat al satului Pria este putin documentat. Petri Mor a facut in monografia Salajului din 1901 o prima trecere in revista a datelor istorice cunoscute despre sat.Pria de Sus si Pria de Jos intra in documente in anul 1481, intre alte sate apartinatoare cetatii de Valcau, in marea lor majoritate in posesia familiei Banffy. Satul Pria a ramas mai mult sau mai putin in posesia familiei Banffy pana la mijlocul secolului al XIX-lea. In 1925, cea mai mare propietate din sat apartinea inca aceleasi familii. Din evul mediu pana in 1867 satul Pria a apartinut administrativ de Comitatul Crasna.

In comitatul Crasna, ca si in intreaga Transilvanie, administratia Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale romanesti mai vechi. Urmele acesteia in Pria se pot distinge in mentionarea voievodului Grigore Babos care conducea in 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponita, Hurez, Starci, Ratin si Wayfalua.Ioan Augustin Goia: Zona Etnografica Meses, p. 15, Bucuresti 1982. Acesta din urma, fiind mentionat doar sub forma de sat al voevodului, ar putea fi identificat cu satul Pria, singurul care lipseste de pe Valea Cizerului si a afluentilor ei.

<br />Satul Pria (Perje) in harta Comitatului Salaj

Incepand cu anul 1876, satul Pria apartine Comitatului Salaj din Regatul Ungariei, apartenenta ce se va incheia in anul 1920, odata cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii sai.

In anul 1918, in luna noiembrie, la Pria, in prezenta comandantului Corpului I de voluntari romani constituit la Darnita-Kiev, capitan in rezerva Victor Deleu, are loc o adunare populara prin care se aduce la cunostinta celor prezenti, hotararea romanilor de a se uni cu Patria Mama, astfel, atunci, ia fiinta Consiliul national roman local si Garda nationala romana Pria, formata din 22 de membrii, avand rol de asigurare a ordinii publice locale.Petru Galis Cizer-790, file de monografie pag. 75

In perioada interbelica satul face parte din Plasa Crasna, componenta a judetului Salaj, urmand ca odata cu reorganizarea administrativa a Romaniei, dupa modelul sovietic (regiuni si raioane) si infiintarea Regiunii Autonome Maghiare (1952 - 1968) sa apartina zonei teritoriale a raionului Zalau, Regiunea Cluj.

Din anul 1968, dupa desfintarea Regiunii Autonome maghiare, satul Pria va face parte din zona administrativ-teritoriala a actualului judet Salaj.

4.Traditii
Peisaj din Magura Priei, (Purcareata)

In Magura Priei (996 m.), varful cel mai inalt al Muntilor Mesesului, in hotarul satului, in apropierea drumului judetean 108G Cizer - Vanatori, in locul numit "Purcareata", se tine in fiecare an in a doua duminica a lunii mai, traditionala serbare campeneasca Masurisul Oilor, manifestare culturala cu implicatii adancii in viata sociala a locuitorilor acestor meleaguri. Ca serbare campeneasca, Masurisul a inceput in anul 1967, idee a regretatului fiu al satului Ioan Sonea, de a transfoma obiceiul impreunisului oilor intr-o adevarata sarbatoare.

Acest obicei pastoral are loc primavara, atunci cand oile sunt separate de miei. Masurisul a devenit astazi o manifestare de mare amploare, ce imbina folclorul muzical-coregrafic cu traditia intr-un cadru natural de exceptie.

5.Portul traditional taranesc
Costumele populare, tesaturile, culorile, broderiile sunt asemanatore cu cele din intreaga zona a Mesesului dar si cu cele din apropiere, cum ar fi: Bistrita Clujul, Bihorul ori Maramuresul.

Port popular de fata din anul 1953

Portul popular femeiesc este format dintr-un spacel (camasa) din panza alba de canepa, cu maneci largi cu broderie inflorata sau cu aplicatii ornamentale si manseta lata cu broderie. Peste spacel se purta un pieptar confectionat din blana de miel cu diverse modele populare in culori diferite, iar vara se purta un laibar (vesta) cu aplicatii de ornamente florale si geometrice din piele de oaie. Poalele (fusta) erau facute din panza de canepa cu o bordura din broderie aplicata in partea de jos. Peste poale, in partea din fata se purta o zadie (sort) din lana, de obicei de culoare rosie ori albastra, incretita in partea de sus, cu panglici cusute in partea de jos, iar in partile laterale sunt brodate sau cusute doua prime (panglici) cu ornamente florale in culori vii. In jurul gatului se purtau de la unu la cateva randuri de margele sau stoli (margele mai mari si de o calitate superioara), iar pe cap cununa (coronita). In perioada iernii se purta suman sur (gri) facut din lana de oaie, ornamentat la incheieturi cu prime subtiri din postav de culori diferite. Incaltamintea era alcatuita din cizme sau ghete din piele neagra, purtate la sarbatori, iar in zilele de lucru se purtau opinci. La portul femeilor mai in varsta culorile erau alb si negru.

Portul barbatesc este alcatuit dintr-o chimese (camasa), de obicei purtata peste pantalon, din panza alba de canepa cu guler strans la gat, maneci largi cu manseta si broderie de culoare alba, albastra sau galbena. Peste chimese se purta un laibar (vesta) din lana sura (gri). Cioarecii (pantalonii) erau de culoare alba, din panza de canepa, sau suri, din lana. In picioare se purtau cizme sau bocanci din piele neagra, in sarbatori si opinci in zilele de lucru. In perioada anului cand vremea era calduroasa pe cap se purta clop (palarie) de paie sau postav, iar in timpul iernii, cusma (caciula) neagra sau sura, din blana de miel.

6.Personalitati

-- Victor Gaga, sculptor 1930-2003


-- Vasile Coca, interpret de muzica populara