Cojocna, Cluj

Agrement

Plaja, Bai, Sanatate, Orase, Muzee, Rural

Informații Geografice

Accesibilitate

Specifică o localitate de pornire și afișează harta rutieră spre Cojocna, Cluj.

( hartă rutieră )

Obiectivul turistic se afla
în oraș mic/sat ușor accesibil (autobuz, tren, etc.)

Descriere

Cojocna (in germana Salzburg, Salzgrub, Klosmarkt, in maghiara Kolozs, alternativ Kolozsakna, in trad. "Ocna Clujului") este o comuna in judetul Cluj, Transilvania, Romania.

1.Istoric
Primele urme de locuire descoperite in zona Cojocnei dateaza din secolul I i.C., in zona fiind descoperit un tezaur compus din mai multe piese de argint.

Ulterior, in perioada romana si apoi in Evul Mediu, Cojocna a devenit un centru important pentru exploatarea sarii.

2.Clima
Clima are un caracter temperat-continental cu nuante moderate. Se caracterizeaza prin veri racoroase si ierni friguroase. Temperatura medie anuala este de 9,6°C cu un minim in ianuare de -5°C si un maxim in luna iulie/august de +20°C. Temperatura maxima poate atinge valori ce depasesc 34-35°C, iar cea minima -35°C.

Precipitatiile medii anuale sunt de 886 mm. La Cojocna sunt in medie de 98 de zile cu ploaie, iar din acestea 21 zile cu ninsoare.

3.Date geografice si geologice
Comuna Cojocna, aflata in Campia Fizesului, se intinde pe o suprafata de 238 km², avand o populatie de app. 4.400 de locuitori, dispusi in satul resedinta de comuna Cojocna si satele Boj-Catun, Boju, Cara, Huci, Iuriu de Campie, Moristi si Straja.

Lunca larga si plata, marcata de cruste si eflorescente saline, de la marginea estica a comunei Cojocna, contureaza in subsol un masiv important de sare gema. Pe suprafata ocupata de depozite tortoniene eroziunea a creat vai largi, acompaniate de numeroase izvoare sarate, platouri cu namol sapropelic, saraturi si vegetatie halofita.

4.Vechea salina de la Cojocna
Masivul de sare este alungit pe directia nord-vest/sud-est, cu axa mare de 1,5 km, axa mica de 0,8-1 km si grosimea de 0,5-1 km. Sarea se gaseste foarte aproape de suprafata (stratele acoperitoare au grosimi maxime de 6-10 m). Aici se afla lacuri saline formate deasupra ocnelor parasite ale unor mine de sare, atestate documentar din secolul al XII-lea si folosite din perioada romana pana in Evul Mediu.

In anul 1780 dupa Johann Fichtel, Beitrag zur Mineralgeschichte von Siebenburgen, Nurnberg, 1780 era in exploatare "Ocna Mare" ("Grosse Grube", 91,2 m adancime de la suprafata) si "Ocna Mica" ("Kleine Grube", 53,2 m adancime). Activitatea Salinei Cojocna a fost sistata temporar la 1 noiembrie 1852, fiind pentru scurt timp redeschisa in 1873.

Se cunosc 8 mine vechi, in Valea Sosret ("Ocna Gabrieli") si in partea vestica deluroasa ("Ocna Nepomuceni" si altele). La vizita facuta la "Ocna Nepomuceni" de catre Paul Maria Partsch (inainte de 1863), aceasta avea o adancime totala de 47 m, o lungime de 75 m si o latime de 19 m. Avea probleme mari cu infiltratiile de apa.

Ulterior, minele vechi s-au prabusit, transformandu-se in lacuri sarate, apa acestora dobandind proprietati terapeutice. Doua dintre acestea (Lacul Toroc si Lacul Mare) au fost amenajate in bai frecventate in timpul verii. In afara de agrement, baile mai sunt folosite pentru tratarea afectiunilor reumatismale (artroze, poliartroze, spondiloze, tendinoze), endocrine si ginecologice (cervicite cronice).

5.Tehnica de deschidere in trecut a ocnelor de sare
Inainte de deschiderea unei noi ocne de sare in Ardeal si Maramures Sursa: „Beitrag zur Mineralgeschichte von Siebenburgen“ de Johann Fichtel (1780), se faceau deobicei foraje de explorare. Daca pana la adancimea de 36 m (18 Klafter = 18 stanjeni) nu se intercepta sarea, se renunta la proiect, din cauza adancimii prea mari a puturilor. Ideal era ca solul sa aiba o grosime de max. 10-12 m (5-6 stanjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanta de 6 m (3 stanjeni) de primul, pentru stabilirea exacta a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea put. Al doilea put se amplasa preferential la aceeasi cota cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stanjeni) diferenta de nivel fata de primul put. Un put era rezervat pentru intrarea si iesirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor franghii de canepa), iar celalalt put pentru extragerea sarii din subteran. Puturile se sapau cu profil patratic, fiecare latura avand 2,8 m (9 pasi; 1 pas = 0,3 m) pana la o adancime de 4 m (2 stanjeni) sub contactul steril-sare, dupa care se largea treptat pe urmatorii 4 m (2 stanjeni), cu profil tot patratic. Aici se facea asa-numitul “fundament”, din barne de lemn incastrate in sare, pe care se sprijinea intregul put. Apoi se arma putul, de jos in sus, la inceput cu un amestec de argila, pleava si lana de oaie (pentru impermeabilizarea peretilor), dupa care cu barne (grinzi) de lemn. Grosimea armaturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al putului se reducea in final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare in jos peretii se captuseau cu piele de bivol, care impiedeca contactul direct al apei cu peretii de sare. Apa care picura totusi in mina era captata si scoasa la suprafata. De la nivelul “fundamentului” in jos se sapa cu profil tot mai largit, conic, asa ca dupa alti cca 8 m (4 stanjeni) cele 2 puturi alaturate se uneau. De aici, mina lua o forma conica-ogivala cu sectiunea pe cat posibil circulara (care nu se realiza practic decat rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai dupa ce un agent al administratiei salinei, stand pe un bulgare de sare in mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul taietorilor de sare scadea de la 4,5 creitari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obisnuitul tarif de 1,5 creitari. Ocna era data atunci oficial in functiune, primind totodata un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint.

6.Obiective

--Biserica din lemn "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului" (1796), str. Bisericii Ortodoxe nr.2.


--Biserica Reformata-Calvina, din 1822-1825, str. Republicii nr.116.

Ambele biserici au fost inscrise pe Lista Monumentelor Istorice ale judetului Cluj [http://www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/cluj.pdf Lista monumentelor istorice din judetul Cluj, pe site-ul Ministerului Culturii si Cultelor], elaborata de Ministerul Culturii si Cultelor din Romania in anul 2004.
--Baile Cojocna (zona naturala protejata, de importanta judeteana).


--Asezarea fortificata de la Cojocna.Cimitirul Eroilor Romani din cel De-al Doilea Razboi Mondial, construit in anul 1944, este amplasat langa Biserica Ortodoxa din centrul localitatii. Acesta are o suprafata de 500 mp. In acest cimitir sunt inhumati 54 de eroi, din care 3 cunoscuti si 54 necunoscuti, in morminte individuale si comune.